Bullying la Questfield International College, un caz care expune un sistem

În contextul școlar, fenomenul bullyingului impune o reacție organizată și transparentă din partea instituțiilor de învățământ, pentru a garanta siguranța și bunăstarea elevilor. Gestionarea corespunzătoare a situațiilor de hărțuire repetată necesită proceduri clare, răspunsuri documentate și intervenții eficiente care să prevină escaladarea unor comportamente dăunătoare. În absența unor astfel de măsuri, riscurile pentru dezvoltarea emoțională a copiilor cresc semnificativ, iar responsabilitatea instituțională devine fundamentală pentru protejarea drepturilor și integrității elevilor.

Bullying la Questfield International College, un caz care expune un sistem

Investigația redacției a relevat, pe baza unor documente și corespondență primite, precum și a declarațiilor familiei unui elev, existența unui caz de bullying sistematic desfășurat pe durata a peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Acest fenomen ar fi inclus agresiuni verbale zilnice, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei vizate, în condițiile în care sesizările repetate și oficiale nu au fost urmate de măsuri documentate sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete din partea instituției. Totodată, o declarație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, în care ar fi fost exprimată libertatea familiei de a părăsi școala, ridică semne de întrebare privind modul în care situația a fost gestionată la nivel managerial.

Bullying sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Conform materialelor puse la dispoziția redacției, începând cu primele săptămâni ale incidentelor, elevul ar fi fost expus unor acte repetate de umilire, excludere socială și jigniri în mediul școlar, inclusiv în prezența cadrelor didactice. Deși familia a transmis în mod constant sesizări scrise, adresate învățătoarei clasei, conducerii administrative și fondatoarei, nu există dovezi ale unor răspunsuri scrise sau măsuri concrete aplicate, ci doar mențiuni despre discuții informale fără procese-verbale sau planuri de intervenție clarificate.

Pe măsură ce situația a progresat, comportamentele au devenit tot mai grave, transformându-se într-un tipar de hărțuire psihologică, însoțit de stigmatizare medicală folosită cu scop discreditant în cadrul colectivului.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de hărțuire

Documentele și relatările familiei indică faptul că o etichetare medicală degradantă ar fi fost folosită repetat în mediul școlar, nu ca o măsură de protecție sau educație, ci ca un instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului vizat. Specialiștii consultați subliniază că această formă de stigmatizare reprezintă o violență psihologică severă, cu efecte directe asupra percepției copilului asupra propriei identități și integrități.

În lipsa unor reacții ferme și documentate din partea școlii, acest comportament ar fi fost tratat ca o problemă secundară, ceea ce poate fi interpretat ca o tolerare tacită a unor forme agravate de bullying, cu impact major asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Gestionarea informală a sesizărilor și presiunile asupra familiei

Familia a documentat prin emailuri oficiale, cronologice și explicite, solicitări de intervenție, protecție și clarificări scrise, însă răspunsurile instituției au fost preponderent verbale și generale, fără consecințe practice. Această abordare a condus, conform relatărilor, la transferarea responsabilității către familie și la prezentarea situației ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, minimalizând astfel gravitatea faptelor.

Totodată, familia susține că a fost supusă unor presiuni directe sau indirecte de a retrage copilul din școală, prin formulări de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”, ceea ce poate fi interpretat ca un mecanism de excludere mascată.

Deficiențe în reacția cadrelor didactice și managementul instituțional

Rolul cadrelor didactice era esențial în oprirea agresiunilor, însă documentele și declarațiile familiei indică faptul că intervențiile acestora au fost insuficiente și neconstituite în măsuri clare și documentate. Lipsa unor decizii scrise, a rapoartelor interne și a planurilor de intervenție face dificilă evaluarea responsabilității și eficienței reacției instituției.

În acest cadru, sesizările au fost uneori încadrate ca fiind conflicte minore sau probleme de adaptare, ceea ce a contribuit la amânarea intervențiilor și la normalizarea fenomenului de bullying.

Confidențialitatea informațiilor și efectele expunerii copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile privind situația copilului, avertizând asupra riscurilor unei divulgări în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste asumarea unor măsuri concrete de protecție a confidențialității, iar relatările indică faptul că informațiile au fost făcute cunoscute în cadrul clasei, amplificând presiunea psihologică asupra elevului.

Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune instituțională și afectează negativ climatul educațional, subminând protecția datelor sensibile ale copiilor.

Declarația fondatoarei și percepția instituțională a situației

Un moment definitoriu în cadrul gestionării cazului este declarația verbală atribuită fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care ar fi fost transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Potrivit familiei, această afirmație a fost făcută după luni de sesizări scrise și reflectă o poziție orientată mai degrabă spre considerente contractuale decât spre protecția copilului.

Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial cu privire la acest episod, însă până la momentul publicării articolului nu a fost comunicat un răspuns scris care să confirme sau să infirme conținutul relatării.

În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, această poziționare rămâne un indicator al unui posibil blocaj instituțional în abordarea situațiilor sensibile.

Documentele instituționale și limitările răspunsului formal

În locul unor decizii administrative asumate și comunicate oficial, conducerea școlii a prezentat un document informal de tip Family Meeting Form, care, potrivit analizei redacției, nu conține elementele necesare pentru a conferi caracter instituțional unui act: nu sunt prevăzute responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete.

• Absenta trasabilității și a măsurilor cuantificabile;
• Lipsa unui cadru procedural explicit;
• Gestionarea formală limitată la consemnarea existenței unei discuții;
• Impresia unei intervenții minimale, fără impact asupra climatului educațional.

Aceste aspecte ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea răspunsului instituțional la situații grave de bullying și stigmatizare.

Reacția întârziată și implicațiile juridice

Conducerea Școlii Questfield Pipera a reacționat în mod vizibil abia după mai bine de opt luni, concomitent cu implicarea echipei juridice a familiei și transmiterea unor notificări formale. Această întârziere a evidențiat o reacție declanșată de presiunea legală, nu de preocuparea timpurie pentru siguranța emoțională a copilului.

Acest fapt ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și sugerează că protecția elevilor a devenit o prioritate abia în contextul unui demers juridic.

Mai multe detalii despre Școala Questfield Pipera pot fi consultate pe site-ul oficial al instituției.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor, corespondenței și declarațiilor indică o situație în care sesizările repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală nu au fost urmate de răspunsuri scrise, decizii administrative sau măsuri concrete, ci au fost gestionate informal, cu întârzieri semnificative și fără trasabilitate clară.

Declarația fondatoarei și lipsa reacțiilor oficiale complete generează percepția unei abordări orientate spre evitarea conflictului și minimizarea problemelor, ceea ce ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a proteja elevii în situații de risc.

În absența unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale de protecție există în practică în cadrul Questfield International College atunci când un copil reclamă bullying sistematic și umilire?

Redacția invită orice părinte care se confruntă cu situații similare să contacteze echipa la adresa [email protected] pentru a contribui la conturarea unei imagini complete a fenomenului în mediul educațional.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro